Armonia Sufletului - Cabinet de Psihologie Sandu Ana-Maria

Str. Theodor Pallady, Nr. 8, Iasi 

Mulţi oameni au atacuri de panică. Totuşi, doar câţiva continuă să manifeste atacuri de panică frecvente sau supărătoare, care încep să le afecteze viaţa de zi cu zi. Când atacurile de panică devin frecvente sau când o persoană petrece mult timp anticipând cu teamă următorul atac de panică, se poate spune că se confruntă cu tulburarea de panică. Unii oameni îşi văd de viaţa lor, în ciuda atacurilor de panică care îi lovesc din senin. Alţii obişnuiesc să evite anumite situaţii. Aceste evitări sunt însă secundare fricii de bază: frica de panică.

,,Nu o să poţi niciodată traversa un râu dacă nu ai curajul să te îndepărtezi de ţărm.’’

(Christopher Columbus)

Pentru mulţi oameni, primul atac de panică are loc într-o perioadă de stres ridicat. Stresul poate fi psihologic sau fizic.

1. Stresul psihologic: certurile cu părinţii sau cu partenerul, deces sau boală în familie, probleme financiare, presiunea de la serviciu.
2. Stresul fizic: este provocat de boală, epuizare din cauza orelor suplimentare de muncă, abuz de alcool sau medicamente, lipsa somnului, glicemie scăzută din cauza dietei.

Anxietatea

Atât stresul fizic, cât şi cel psihologic pot produce o reacţie anxioasă. Aceasta nu este consecinţa inevitabilă a stresului, ci un efect obişnuit. Adesea, factorii de stres şi anxietatea asociată pot fi destul de subtili, dar, în aceste situaţii, o persoană este mult mai vulnerabilă unui atac de panică.

Într-un moment sau altul, fiecare se simte stresat şi reacţionează devenind anxios. Totuşi, nu toţi cei care experimentează anxietatea dezvoltă atacuri de panică.

Întrebarea este de ce unii oameni au atacuri de panică, în timp ce alţii nu? Din păcate, până acum nu există un singur răspuns la această întrebare. Există totuşi diferite explicaţii posibile.

Cei care dezvoltă atacuri de panică:

• au fost supuşi unui stres mai mare decât cel normal chiar înaintea primului atac;
• par să fie mai predispuşi la stres;
• par să aibă tendinţa de a se îngrijora; ei sunt adesea preocupaţi peste măsură de numeroase aspect ale vieţii lor.

Un atac de panică este o schimbare bruscă sau o criză în care persoana devine speriată, anxioasă sau îngrozită atunci când se află într-o situaţie în care cei mai mulţi oameni nu s-ar teme.

În timpul atacului de panică se poate observa prezenţa următoarelor senzaţii:

-respiraţie accelerată

-bătăi accelerate ale inimii

-ameţeală

-furnicături ale degetelor de la mâini sau picioare

-senzaţia că ,,vă ţine’’ sau vă doare în piept

-senzaţia de sufocare

-transpiraţie, frisoane, tremurături

 -senzaţia de greaţă

-tensiune musculară

Primele atacuri de panică sunt de obicei foarte înspăimântătoare, deoarece reprezintă o experienţă nouă, ciudată şi anormală. Totuşi, după multe asemenea experienţe, majoritatea oamenilor ştiu în adâncul inimii lor că este puţin probabil să-şi piardă controlul.

Atacurile de panică apar rareori cu adevărat din senin. Primul are loc, de obicei, într-un moment în care individul se află sub presiune emoţională sau se simte rău ori când este obosit şi extenuat şi începe să se simtă la capătul puterilor şi mai puţin probabil atunci când persoana este cu adevărat în siguranţă, relaxată şi eliberată de stres.

Natura anxietăţii: o alarmă adevărată

Oamenii care au suferit atacuri de panică ajung în curând să se teamă şi de cea mai măruntă frică, deoarece ştiu că la începutul unui atac de panică are loc o creştere a anxietăţii.

Dar starea de anxietate este utilă în anumite limite. Răspunsul de tip ,,luptă sau fugi” care se declanşează într-o situaţie văzută ca fiind periculoasă este cel care ne ,,salvează’’. Anxietatea moderată ne face mai eficienţi.

Anxietatea: o alarmă falsă

Problemele de anxietate survin atunci când răspunsul de tip ,,luptă sau fugi” este prea instabil. La fel ca şi o alarmă de maşină foarte sensibilă care se declanşează când nu trebuie. Dacă alarma se declanşează prea uşor, este mai probabil să deveniţi anxioşi în situaţii în care, în mod normal, alte persoane nu ar reacţiona astfel.

Dacă atacurile de panică sunt simple alarme false, cauzate de faptul că reacţia de tip ,,luptă sau fugi” se declanşează prea uşor, de ce se întâmplă acest lucru?

Cercetările psihologice au scos la iveală trei cauze ale unei alarme de anxietate sensibile.

1.Stresul

2.Respiraţia accelerată (hiperventilaţia)

3.Natura sau personalitatea persoanei.

Hiperventilaţia sau respiraţia accelerată

Un aspect deosebit de important în apariţia atacurilor de panică îl reprezintă hiperventilaţia. A hiperventila înseamnă a respira excesiv, fie prea repede, fie prea profund. Respiraţia anormală trece de cele mai multe ori neobservată de către persoană, dar nu şi efectele hiperventilaţiei. Simptomele includ ameţeală, senzaţii de furnicături la mâini sau picioare, slăbiciunea picioarelor, palpitaţii, încordarea sau durerea în piept şi o temă din ce în ce mai accentuată. Aceste simptome sunt de fapt rezultatul reducerii dioxidului de carbon din sânge ca urmare a respiraţiei excesive.

Dacă ar fi să analizăm senzaţiile fizice produse de hiperventilaţie, vom putea observa o suprapunere cu simptomele care apar de obicei în timpul atacurilor de panică. Acest lucru duce la situaţia în care oamenii pot interpreta greşit senzaţiile produse de hiperventilaţie ca semne ale unor boli fizice grave.

Cel mai important lucru care trebuie subliniat cu privire la hiperventilaţie este că aceasta nu reprezintă un pericol. Accelerarea respiraţiei este o parte a răspunsului ,,luptă sau fugi”, este aşadar parte a unui răspuns biologic natural menit să protejeze organismul. Trebuie doar să învăţăm cum anume controlăm modul în care respirăm!

Modalităţi de intervenţie în cadrul psihoterapiei

• La nivel fiziologic

Învăţarea unor tehnici de relaxare şi a modului în care se respiră corect atunci când apare hiperventilaţia.

• La nivelul gândirii

Identificarea modului în care sunt interpretate simptomele panicii şi a rolului gândurilor în menţinerea atacurilor de panică, observarea modului în care gândurile sunt distorsionate în atacurile de panică. Învăţarea unor strategii de modificare a gândurilor care contribuie la menţinerea atacurilor de panică.

• La nivelul comportamentului

Identificarea situaţiilor pe care le evitaţi şi a comportamentelor de siguranţă pe care le folosiţi. Învăţarea unor modalităţi mai adaptative de a face faţă acestor situaţii.

Adaptare după Gavin Andrews şi Mark Creamer – Psihoterapia tulburărilor anxioase.

Alte postări